E cea mai lungă zi din an,
Tu m-ai trezit și azi devreme,
Trezirea nu mi-a fost în van,
Iubește-mă și nu te teme,
Până deseară e departe
Și timpul îndeajuns ne fie,
Numai mirarea ne desparte,
Ori ne adună, cine știe...
De-acum și ziua o să scadă
Și noaptea crește mai mereu...
Făptură albă de zăpadă
Cum te topești în versul meu!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu