Omule, cât ești de trecător...

 

Se face seară, noapte, dimineață,

Ziua parcă și mai scurtă-mi pare,

Ne învârtim grăbiți, nervoși prin viață,

Încovoiați ca semnul de-ntrebare...

 

Din graba asta, cât o să rămână?

Tot mai puțină-i apa din izvor,

Ulciorul nu mai merge la fântână,

Vai, Omule, cât ești de trecător!

 

Privesc în jurul meu-atâția nu-s!

Degeaba-i strig, niciunul nu-mi răspunde,

Suflete al meu, unde s-au dus?

Și tu odată, știu, te vei ascunde.

 

Clipa aceea pe furiș ea vine

Și în această zbatere de vânt

Pân’ atunci mai stai aici cu mine

Și nu mă lăsa singur în cuvânt...

 

Din volumul în pregătire Întoarcerea acasă...

Vineri, 12 Iunie 2026

 

Nicolae Nicoară-Horia