„Şi cine dintre voi, îngrijindu-se,
poate să adauge staturii sale un cot?”
Ev. Matei 6,27
Așa-mi
ziceau sătenii: „Să crești mare!”
Nu uit
cuvintele ce mi le-au spus,
E-atâta
pace-n ele și culoare!
Voi
crește cât o vrea Acel de Sus...
E-un cer
curat în vorba lor adâncă!
Spre el
încerc statornic să mă sui,
De am
crescut și voi mai crește încă
Pe umbră
mi-au călcat „amici” destui.
„Să
crești mare!” Se ruga o Mamă
Acolo-n
Munții cei mai din Apus,
De prea
înalt odată mi-a fost teamă,
Să cresc,
atât voiam și mi-e de-ajuns.
Cine-a
vrut și vrea să înțeleagă,
E-un
singur adevăr întru cuvânt-
Întotdeauna-n
viața asta întreagă
Mi-a
plăcut să fiu atât cât sunt,
La
creștet să ajung mereu cu mâna
Și cu
gândul pân’ la Dumnezeu,
Ce plină
de Iubire mi-e fântâna
Și lângă
ea același curcubeu!
.........................................................
„Să crești mare!” Tot așa le-am spus
Și celor dragi când au venit
sub stele,
Nu știu
cât sunt de jos și nici de sus,
Nu-i
port grija-n veci staturii mele!
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu