vocile tuturor zeilor par a fi adormite
în armonia raiului.”
William
Shakespeare
Când Dragostea
vorbește pe pământ
Se mistuie
tăcerea din cuvinte,
Câtă vreme
Este și eu sunt
Și nu
există Dor să nu-l alinte!
Când vorbește
Dragostea se face
Din orice
întuneric dimineață,
Se umple aerul
de-o sfântă pace
Și Aerul
tradus înseamnă Viață!
Din Văzduh
și până în genune
Să nu-și
afle nicăieri hotar,
Când Dragostea
vorbește, ce minune,
Mi se
umple sufletul de har!
Când
vorbește Dragostea, să știe
Tot omul
care cugetă sub nor,
Mâna mea
întotdeauna scrie,
Pe-nțelesul ei și-al tuturor...
Luni, 16 Noiembrie 2026
Nicolae Nicoară-Horia

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu