duminică, octombrie 19, 2008

FUMUL...

Se scoală devreme, se culcă târziu
Vecina mea babă-eroina din cărţi-,
Mă ustură ochii acuma când scriu,
Afară-i un fum, să îl tai în bucăţi...
Azi e Duminică şi-i dimineaţă,
Coşul casei abia de-l mai văd
Negru de ciudă, ca păcatul la faţă-
Cauciucul se mistuie şi ce prăpăd!
Îmi zboară prin curte fluturi de zgură,
Stă baba cu mâţa lângă cuptor
Şi-i clănţăne dinţii de lapte din gură,
Copiii-s departe cu trebile lor,
Plecaţi să muncească, acolo prin Spanii,
Ea uită că are în şopron lemne,
O încovoaie tusea şi anii,
Şingură-i, Doamne şi plină de semne!
Vai, rufele mele, cele spălate
Şi-ntinse afară să se usuce!
Tu, iart-o, Doamne, pentru păcate,
Până în clipa somnului dulce...
Mi-e gândul încins, precum un tăciune,
Gândul acesta pe care îl scriu,
Dar e Duminică şi-i Rugăciune
În Poezia Cresc pădurile, Mamă..., de mai târziu...

Niciun comentariu: