MÂNTUIRE...

Mi se umple
Sufletul
De
Tine,
Şi de mine
Nu mai
Are
Loc!
Doamne,
Iarba doare
Pe coline,
Strugurii
Din gânduri
Mi se coc...
Amiroase-a Toamnă
Şi-a zidire
În cuvântul
Care-l spun mereu,
Ce sublimă,
Dulce
Mântuire-
Între mine,
Tu
Şi Dumnezeu!