Vai, cum se duc...

Vai, cum se duc, se duc pe rând poeţii,
Aici, cât stau, doar linişte vă cer
Şi-s obosiţi ca roua dimineţii
Când dă năvală soarele din cer!...
Boala lor o ştie doar Înaltul-
Lumina picurată în poem
Şi tot mai supărat rămâne Satul
Şi tot mai singuri fără ei suntem...
Ei poartă semnul timpului pe frunte,
Acestui timp de-a pururea flămând-
Vai, cum se duc spre zări necunoscute,
Chemaţi, de cine, aşteptaţi de când?!