M A R T U R I S I R E

“Voi sunteţi fraţii şi prietenii mei!”, aşa le-a spus Iisus, atunci, contemporanilor Săi, aşa ne spune El nouă şi astăzi, în ceasul de cumpănă grea!
Înseamnă că negreşit avem cu toţii acelaşi Tată, pe care îl proslăvim şi adeseori îi luăm numele în deşert, batjocorindu-L, jurându-ne pe El, pe Cel de dinlăuntru şi de deasupra noastră!
Eu, acest bulgăr de tină ce sunt, vin şi mărturisesc, Aici şi Acum: binecuvântate fie mâinile Olarului care au frământat cu Dragoste lutul nostru dintâi, rotunjindu-i numele spre bucuria Lui, dându-i suflare de Viaţă!
Cât Adevăr mărturisea cronicarul: “Toată dihania să laude pre Domnul!”
Unii dintre confraţii mei au şi început să mă judece, să mă acuze pentrucă... şi eu scriu poezie creştină!
Da, scriu şi am scris cu mult mai dinainte de facerea lor!
Nu-i judec pentru această învinuire, nu sunt eu în măsură s-o fac!
Semnele, din ceasul acesta de veghe şi din cel din Vis, sunt destule!
Şi atunci, când cineva se îmbucură alături de cuvintele mele, cele dictate de înger, nu mă simt singur- mă ştiu un Om ocupat!
Mai ales Duminica!