Tăcerea din cuvânt...

Kuppenheim, Baden Württemberg

Vineri, 25 Ianuarie 2019

Niciunei „tăceri” nu-i sunt complice,

Cât pe pământ va dăinui cuvântul

Nu cred în „răutatea” ei novice,

Cum nu cred în ce-mi șoptește vântul.

Ea nu există, nici n-a fost vreodată

Și n-o să fie pururi între noi,

Iar Poezia care ne-a fost dată

E pace-ntotdeauna, nu-i război...

Mi-e dor de-o vorbă spusă împreună,

Acolo-n Munții cu dureri de piatră

Între aceleași maluri ne adună

Un Dor care ne vindecă și iartă!

E-adevărat, adeseori suntem

Pe margini de prăpăstii disperate,

De moartea din cuvinte nu mă tem,

Când pentru ele nu există moarte.

Primește dar salutul meu fratern

Și aplecarea sinceră, firească,

Pe amândoi durerile ne cern

Din Țara-ntreagă și din cea moțească.

Tăcerea din cuvânt nu-i o cutumă,

Când el pentru rostire ne-a fost dat

Și dacă-mbătrânim loviți de brumă

Cu ce e trupul nostru vinovat?

Nicolae Nicoară-Horia