Am sunat Acasă...

 

Izgonit de vremuri, să mai aflu vești

Și eu, ca tot omul ce-a plecat prin lume,

Am sunat Acasă-n satul Nicorești,

Satul din lumină care-l port în nume:

Nicule-poete, suntem în război,

Nu bubuie tunuri, nici mitraliere,

A venit o teamă cruntă peste noi,

Țarina, văzduhul, pline-s de durere...

Purtăm ca pe vremuri botnițe la gură

De întreg iosagul nu ne mai cunoaște,

N-auzi cum ne latră câinii-n bătătură?

Parcă e sfârșitul și nu Post de Paște!

Aerul deasupra nu mai poți să-l vezi,

Clopotele-n turlă tot mai des oftează,

Primăvara-i mută parcă prin livezi,

Mugurii să-nvie nici nu mai cutează...

........................................................

Am sunat Acasă, și acum îmi șterg

Lacrima prelinsă pe obraz fierbinte,

Plin de-amărăciune unde să mai merg?

Vindecă-mi tristețea, bunule Părinte!

23 Martie 2021

Nicolae Nicoară-Horia