Copil fiind, aveam un dor nespus,
Să întâlnesc Poetul care scrie,
Prin Apuseni, pe deal, acolo sus
Între Acasa mea și Veșnicie,
Citeam poeme, „păstorind” și eu
Ca toți „cilezii” trăitori la țară,
Rugându-mă la bunul Dumnezeu
Vederea din cuvânt să nu mă doară...
Și nu puteam să înțeleg defel
De unde vin cuvintele frumoase,
Mă întrebam atunci: e om și el
Adevărat din carne și din oase,
Ori înger pe pământ trimis anume
De dincolo de arșiță și ploi?
Cine i-a dat întâia oară nume
Să-nvingă întunericul din noi?
..................................................
Copil fiind aveam un Dor nespus,
În suflet mi-a rămas aceeași pândă,
Copilăria mea de-atunci s-a dus,
Unde, nu știe nimeni să-mi răspundă...
Dar mi-a rămas în locul ei aici,
Această Poezie minunată
Nu pot dușmanii, prietenii și nici
Chiar moartea morții să ne mai despartă!
Vineri, 12 Martie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu