Nu-mi aștepta Poemul, nu mai vine,
Poate-a obosit și el de-acum,
Nici gândul meu n-ajunge pân' la tine
Și crește iarba între noi pe drum...
E trecut de mult de miezul nopții,
Ci culcă-te și dormi, până se poate,
Târziul peste tot și-arată colții
Și liniștea se-aude-n turn cum bate....
..........................................................
Se-arată zorii dincolo de stânci,
Nu-mi aștepta Poemul, cine știe...
Nu-i nimeni pe pământ să-i dea porunci,
Doar voia Lui de-a pururea să fie!
31 Martie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu