În aceste vremuri tulburi tot mai des mi-aduc aminte
De Mihai, cel Eminescu „incomod”dintre cuvinte,
Prieteni, voi plecați urechea la durerea care-o spun,
De Iubirea pentru, Țară, el, Poetul, e nebun!
Chipul mistuit pe Rugul Dragostei cum luminează!
El, mereu nesuferitul celor care guvernează,
Când străini de neamul nostru și cu gurile spurcate
Și în Postul Învierii, se înfruptă din bucate...
Bântuie în lume „boala” și prin sate românești
Plânge Doina cea străbună tânguindu-se în crâng:
Adevărul nu le place, ah, Dreptate unde ești?
Ca un prunc mi-e dor de tine și în brațe să te strâng!
Geniul cel pustiu se-aude cum suspină sub gorun,
Din Iubirea pentru Țară și Poetul e nebun,
În aceste vremuri tulburi, pline de amărăciune,
Dă-mi cuvintele rămase, Doamne, pentru rugăciune!
Duminică, 28 Martie 2021
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu