Joi, 11 Martie 2021
Am auzit un „bos” re-ntors de-afară:
Vai, ce mizerie e-aici la voi!
Mustrând părinții, încă de la țară,
Peste tot miroase a gunoi
De cocină, de grajd și de găini,
Cocoșul mă intrigă dimineața,
Ce liniște-i acolo prin străini
De parcă simți cum te cuprinde ceața!
Și pruncul se uita chiorăș în jos
La câte i-a pus viața de merinde,
Singur la părinți, cu ce folos?
Când pleacă ei pe toate cum le-ar vinde!
Și praful se alege-n urma lui
Din toată-agoniseala cumpătată...
Nimic mai scump în lumea asta nu-i
Ca dragostea de mamă și de tată!
Doamne-al tuturor, ce vorbe grele:
„Câtă mizerie e-aici la voi!”
Se tulbură și versurile mele
Pe lumea asta plină de noroi...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu