Am fost și eu bibliotecariu...

 

 

Cuvântul nu îl roade cariu

Și nici rugina-n el nu scurmă,

Am fost și eu...„bibliotecariu,”

Cum e păstorul de la turmă...

 

Da, starea asta, nu vă mint,

Nicicând pe suflet nu m-apasă,

Acolo între cărți mă simt,

Ca Veșnicia într-o casă!

 

Pe fiecare după nume

Cât le-am iubit, ce dragi îmi sunt!

Se-așterne praful peste lume

Purtat de oameni și de vânt...

...................................................

Cu Eminescu azi mă doare

Când spun Xenopol sau Cipariu

Și-atâtea biblioteci sub soare-

Am fost și eu „bibliotecariu...”

23 Aprilie 2024

 

EMINESCU BIBLIOTECAR...

 

Încă din vremea când era găzduit de profesorul său drag, Aron Pumnul, la Cernăuți, bibliotecarul de 15 ani ”trăia și dormea și visa printre cărți...”

A doua oară îl întâlnim bibliotecar la Viena, unde la 8 aprilie 1871, când societăţile studenţeşti “România” şi “Societatea literară şi ştiinţifică a românilor din Viena” devin “România jună”, Slavici fiind a fost ales preşedinte, iar „Eminescu, membru ordinariu, cu 30 de voturi, se alege bibliotecar, hotărât să vâneze cu orice chip cărţile împrumutate şi nerestituite”.

„Sunt fericit – spunea Eminescu – că mi-am ales un loc potrivit cu firea mea singuratică şi dornică de cercetare. Ferit de grija zilei de mâine, mă voi cufunda ca un budist în trecut, mai ales în trecutul nostru atât de măreţ în fapte şi oameni...”.

„Dacă ai o grădină și o bibliotecă, ai tot ceea ce îți trebuie”.

Cicero

Cu modestia cuvenită spun mereu: și eu am fost bibliotecariu!

 

Nicolae Nicoară-Horia