Mi-am zidit din Dor o casă,
Doamne, cât e de frumoasă!
Nu-i nici mare și nici mică,
Fără teamă că mi-o strică
Răii, ploile sau vântul,
Cât o fi sub cer cuvântul!
Aici, ori prin zări străine,
Casa mea o port cu mine;
Casa mea e-o sărbătoare
Cu ferestrele spre soare
Și cu aer strecurat,
Casa mea din dor curat.
Veșnic nu e încuiată,
Cel ce locuiește-odată,
Orice om cinstit de vrea,
O să-i fie dor de ea...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu