Mă rog și eu...

 

Se-aude floarea pe pământ plângând,

Din Poezie de ce plânge oare?

Mă rog și eu pe Muntele din gând,

Cine să-i pună gândului zăvoare?

 

Cu sufletul cuprins între liane,

Omule, fă liniște de-acum,

În crucea zilei de ce bați piroane?

Duminica Învierii e pe drum...

 

Și-n ziua asta zarva-i tot mai multă,

Se tulbură și vinul din pocale,

Mă rog și eu și Dumnezeu m-ascultă,

Tu vezi-ți dar de treburile tale...

Duminică, 14 Aprilie 2024

 

Predica de pe Munte...

-Fericirile-

Ev. Matei 5, 1-12

 

Poemul acesta, ca un grăunte,

Rodească în inima plină de rouă,

Ascultați Predica Lui de pe Munte:

Poruncile sunt zece, Fericirile, nouă!

 

Cu luare-aminte vă rog să-i citiți,

Cuvintele scrise cu tainic fior:

Fericiți cei săraci cu duhul, (cei smeriți)

Toată împărăția cerurilor este a lor!

 

Din casele mici, ori din palate,

Fiecare unde i-a fost dat să stea,

Fericiți cei ce plâng cu lacrimi curate,

Când toți aceia se vor mângâia!

 

Cine nu crede în calea cea dreaptă,

Fie-i tovarăș de-a pururea vântul,

Fericiți cei blânzi în vorbă și-n faptă

Că aceia vor moșteni pământul!

 

Căutați Dragostea și vă-mpăcați

Cu-aproapele vostru dintru lumină,

Fericiți cei flămânzi și-nsetați

De Dreptatea ce o să vină!

 

Cuvintele-acestea pe care le spun

Sunt ca o Duminică binecuvântată,

Fericiți cei milostivi, (cu suflet bun)

Miluiți vor fi la vremea dată!

 

Fericite sunt aripile gata de zbor

Aici, între ele e sufletul meu,

Fericiți cei curați cu inima lor

Că aceia vor vedea pe Dumnezeu!

 

Omul cu sinea lui să se-mpace

Și cu aproapele din preajma sa,

Fericiți sunt făcătorii de pace,

Fiii Tatălui se vor chema!

 

Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,

Acelora este-mpărăția cerurilor,

Fie-vă depline Fericirile toate,

Cu tot Adevărul din slovele lor!

 

„Fericirile”-acestea mereu să vă stea

În sufletul vostru ca niște făclii,

„Fericiți veți fi când din pricina Mea

Vă vor ocărî și vă vor prigoni!”

 

Nicolae Nicoară-Horia