Cartea mea...

 

Ziua Internațională a Cărții,

a Drepturilor de Autor și a Bibliotecarilor.

Ţi-am dat

O carte,

Ştiu

Că n-o citeşti-

Între coperţi

E-nchisă Viaţa mea-

Măcar din când în când

S-o răsfoieşti

Şi să-mi asculţi tăcerile

Din ea.

Ţi-am dat o carte

Şi

Nu-mi pare rău,

O carte

Scrisă-anume pentru tine.

Să o păstrezi

Aşa cum se cuvine,

În Biblioteca sufletului tău-

Acum

Şi în Uitarea

Care vine-

Ţi-am dat o Carte

Şi

Nu-mi pare rău...

 

Cartea mea, cea de toate zilele,

Precum pâinea din „Tatăl nostru”,

Binecuvântate să-ți fie filele!

De timpuriu ți-am cunoscut rostu'

 

Și mereu mi-a fost foame de tine,

Ca „păstor de cuvinte”, ce sunt,

Acolo în Munți, pe sfinte coline,

Oriunde mă știu călător pe pământ!

 

Între coperțile tale mi-e inima scrisă,

Cu toată Dragostea de viață în ea,

Cartea mea, niciodată închisă,

Citească-te, citească-te cel care vrea...

 

Ca o carte deschisă...

 

Când m-a născut mama, mi-a pus la căpătâi

Într-un leagăn împletit din nuiele

O carte deschisă, ca ea să rămâi,

Să te citească oricine sub stele.

 

Atunci când ți-e sete din cuvinte să bei

Lumina aceea, neterminată și vie

Și am rămas acolo, între filele ei

Și-așa voi rămâne o veșnicie...

 

Cu ea alături, oriunde pe drum

Niciodată în viață nu mi-a fost greu,

Cartea cea sfântă o păstrez și acum

Ca pe-o comoară în sufletul meu.

 

Nicolae Nicoară-Horia