Scriam și din înalturi mirosul de
salcâm
Prin liniștea augustă, sub stelele
mirate,
L-am auzit deodată căzând pe caldarâm
Și-acum mi-e plin auzul de cioburile
sparte.
În versul meu fierbinte lumina se
pogoară,
Au înflorit salcâmii! Închide ochii,
hai,
Nu simți cum te cuprinde vederea din
afară?
Aceeași ca în vremea când rătăceam prin
rai...
Au înflorit salcâmii, sub zările
lumești,
Eu știu, în noaptea asta poemul meu de
mâine
Cu-aceeași nerăbdare atunci când îl
citești
Sub roua dimineții, neterminat rămâne.
Se tulbură cuvântul pătruns de-un
tainic dor,
Mirosul sfânt de pace nu-i cine să-l
înfrunte,
Au înflorit salcâmii, cum arde floarea
lor
Și-mi încălzește gândul sub tâmplele
cărunte...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu