Și Poezia plânge...

 

Și Poezia plânge, ce minune!

De bucurie, de tristețe plânge,

Din „Tatăl nostru”, sfânta rugăciune

Ca pâinea pentru cei flămânzi se frânge

 

Și ne-a fost dată nouă pe pământ

De la-nceput și până-n veșnicie,

Iar lacrimile ei, cuvinte sunt

Ce picură-nsetate pe hârtie...

 

Poetul, om și el, asemeni vouă,

Le-adună-n Psalmul dragostei de viață

Și ochii tăi acum sunt plini de rouă,

Precum lumina dinspre dimineață...

.........................................................

Mi-e Patria durută ca o rană,

În jur flămânde gurile de lei

Și Maica sfântă plânge din icoană,

Primește-i, Doamne, lacrimile ei!

Vineri, 3 Ianuarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Tânguirea Maicii Domnului

Pictură: Mariana Petruța

Dorințe...

 

 

 

Aș vrea să-mi termin „lucrarea”-ncepută,

Cât voi mai sta vremelnic pe pământ

În Viața asta, care nu-i trecută,

Plină de harul dat și de Duh Sfânt!

 

Dragostea să-mi fie cât cuprinde

Cerul deasupra, fără margini, știu,

Când voi pleca să-mi pot lua merinde

Pâinea cea zilnică, pe care-o scriu!

 

Aș vrea să nu îi simt în lut povara

Văz-duhului ce liber îl inspir,

Bine-cuvântată-n veci să-mi fie Țara

Cu miros de Pace și de mir...

 

Ne fie Anul plin de biruințe

Și-aproapele meu-Omul, mult mai bun,

Mai sunt și alte-asemenea dorințe,

Pe toate, deocamdată, nu le spun...

Joi, 2 Ianuarie 2025

 

Nicolae Nicoară-Horia