Mă-ntreabă ea, ca marmora pe
daltă,
Urcând sau coborând treaptă cu
treaptă,
Mergând pe drumul vieții laolaltă:
Omenirea încotro se-ndreaptă?
Și întrebarea tot mai des mă
doare
În pieptul meu flămând ca un
jungher,
Ce-i dincolo
de-această...îndreptare,
Cât de devreme-i, de târziu,
sub cer?
Spre-acolo sus, unde mă poartă
gândul,
Atât de-aproape sunt de
Dumnezeu!
Răspunsul căutându-l și aflându-l
Ce fericit de-acum e versul
meu!
Joi, 9 Ianuarie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu