Atunci când șarpele
I-a întins mărul
Evei,
Când Eva
L-a dăruit lui Adam,
Nici ea,
Nici
El
Nu își mai aduc aminte
Cine a spus
Întâiul-
Mulțumesc...
Harul primit îmi stăruie-n
minte!
Mulțumesc și dăruiesc mereu,
De copil am crescut cu aceste
cuvinte
Acolo în inima Satului meu!
Mulțumesc, mamă, mulțumesc,
tată,
Mulțumesc, fratele meu drag,
Nu uit, nu vă uit niciodată,
Cu dimineața așteptându-vă-n
prag...
Mulțumesc așa cu mânuțele mele
Ca două aripi întinse spre voi,
Mulțumesc, Doamne, pentru
toate cele,
Deplină să fie mulțumirea-ntre
noi!
Mulțumesc totdeauna atunci
când Te chem
Și mâna Ta o simt părintește
pe frunte,
Mulțumesc pentru sufletul
acestui Poem
Dimineața mereu, cu privirea
spre Munte...
Mulțumesc! Și cuvântul acum
lăcrimează,
Fie-i Lacrima binecuvântată în
veac,
Mulțumesc îngerului care-mi
dictează
Ce să scriu din Viață și ce să
tac...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu