Semne pretutindeni sunt,
Sunt și eu brumat ca el,
Pururi tânăr în cuvânt!
Luna-i sus ca un covrig,
Gândul de sub tâmple frige,
Frigul, cât o fi de frig
De cuvinte nu se-atinge...
Strugurii visează vin,
Nucile-au dureri de nuc,
Sufletul de Dor mi-e plin,
Dorul meu cum să-l traduc?
El cu Dragoste mă bate,
Doamne, de sub norii grei
Când va fi târziu în toate,
Lângă Tine să mă iei...
30 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Din adevărul vremii cel mai crud
Parcă aud cireșul meu de-Acasă,
Când trecea Iancu pe Vâlcea spre-Abrud:
Taie-mă și fă-mă tun, nu-mi pasă!
Dușmanii Țării, toți, să ia aminte,
Aici vom fi în veci, aici am fost
Și azi același freamăt de cuvinte
Își caută prin ramuri adăpost...
........................................................
Neliniștea sporește la fruntarii,
Sub toamnă încă nu mă încovoi,
Fă-mă tun să alungăm tâlharii
Ce mișună ca iudele-ntre noi...
Duminică, 28 Septembrie 2025
***
Azi-noapte-n vis mi-am amintit
de tine,
Eram Acasă prunc, la umbra ta,
Cireșul meu, cu ramuri tot mai
line,
Nici după Viață nu te pot
uita!
Pe Dealul meu sfințit de
Nicorești
Tu niciodată nu ai fost ursuz,
Acolo am crescut și ce povești
Îmi susură și astăzi în auz!
Cireșul alduit de Dumnezeu!
Și-acum când scriu departe îl
aud
Cum povestea de tine tatăl meu
Și Iancu trece tânăr
înspre-Abrud...
Genunchii mei prea scrijeliți
te iartă,
Aproape lângă cer, ca un
plăieș,
Iar mama grijulie mă tot
ceartă,
Coboară-te, Copchile, din
cireș!
Nicolae Nicoară-Horia
Heraclit
Cum se leagă soarele de dimineață,
Plecările nu pot să le-nțeleg,
Din Dragoste, din Cântec, din Viață...
Vai, ce-i risipa care ne adună
De la leagăn până la mormânt?
Și nu e nimeni care să se-opună
Tăcerii despărțite de Cuvânt!
Ca Eva și Adam suntem de goi,
În suflet simt târziul cum pătrunde,
Nimicul crește zilnic între noi,
Toate se duc din lumea asta, unde?
27 Septembrie 2025
Din volumul în curs de alcătuire-În
toarcerea acasă...
Nicolae Nicoară-Horia
I-a spus vreodată Evei:
„Te iubesc!”
De bună seamă,
Între ei era
Ceva
Dumnezeiesc!
Atât vă scriu,
Mi-e sufletul poemului
Împăcat
Și viu!
Dragostea adevărată,
Nu este
Niciodată
Un păcat!
În cuvântul Dragoste,
Acolo te știu
Și erai...
Cred că izgonirea Omului
Din Rai,
Din alte pricini
S-a întâmplat...
Joi, 25 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Cum stă lunetistul cu pușca la tâmplă
Până-l cuprinde somnul cel greu,
Dar moartea aceea nu se întâmplă,
Nu-i glonț în lume pentru Dumnezeu!
Trezindu-se târziu, buimac, din pândă,
Iartă-i îndrăzneala oarbă, Tată!
A-nceput cu gura lui flămândă
Să-njure pâinea binecuvântată.
.......................................................
Aceeași vânătoare e în toi,
De moartea
Dumnezeului avidă
Și-n clipa când vă scriu e printre noi
Omida care vrea să îL ucidă...
24 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Când mă trezește îngerul: sunt viu!
Mi-a plăcut să fiu egal cu viața,
Niciodată-n urma ei să fiu!
Mi-a plăcut să fiu egal cu mine,
Nici mai jos și nici mai cocoțat,
De Echinocțiu nu mi-a fost rușine
Din pruncia mea l-am învățat...
Cum sunt egale cele trei culori,
Așa am fost și-așa o să rămân,
Chiar dacă mi se spune-adeseori,
„Teologule, ești prea român!”
Luni, 22 Septembrie 2025
Echinocțiul meu...
Poezia
este egală
cu
veșnicia.
Aerul
dintre mine
și tine,
la fel...
Gândurile mele te răsfață,
Precum culorile din curcubeu,
Mi-a plăcut întotdeauna-n
viață
Să fii în toate echinocțiul
meu!
Cuvintele, amirosind a toamnă,
Te înveșmântă cu lumina lor,
Nu te întrista, iubită doamnă,
Nu sunt frumuseți care nu dor!
Cade frunza veștedă pe cale,
Strugurii de sinea lor
se-mbată,
Mă-nchin în fața frumuseții
tale,
Ea nu se ofilește niciodată...
Nicolae Nicoară-Horia
Ca un prunc din leagăn gângur,
Ce m-aș face fără el?
Câteodată mă simt singur,
Alții nu se simt defel!
Atunci vine ea tiptil,
Mamă, doică sau iubită?
„Lasă-te să-mi fii Copil!”
Și ce Clipă fericită!
Mi se umple de cuvinte
Sufletul pe care-l am,
Știu că nu e prea cuminte,
Nici nu pot să-l țin în ham...
20 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Mi-a intrat un fel de neliniște-n poeme,
Simt nevoia de-a gândi mai încet,
Parcă „cineva” îmi ascultă de-o vreme
Și gândurile mele de...poet!
N-am spus nimănui cât de grea mi-e povara,
Când mă cred unii că sunt „șovin”
De-mi iubesc Neamul acesta și Țara,
Pe Horea și Iancu dinspre care vin...
..........................................................
De copil am iubit otava și iarba înaltă
Prin care deseori rătăceam ca un tril,
Le voi iubi pe toate și pe lumea cealaltă
Spre care mă poartă pașii tiptil.
Câteodată-mi vine să nu mai scriu, lasă,
Să plece-n pustie gândul caduc,
Mi-a intrat un fel de neliniște-n casă,
Nu mă-ntreba, nici nu vreau s-o traduc...
Joi, 18 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Poeziei
Nu pot să dorm, somnul nu vine,
Din așternut degeaba-l chem,
Stau gândurile lângă tine,
Precum cuvintele-n poem...
Mă ierte bunul Dumnezeu,
Frumoasa mea, de-a pururi trează,
„Nu pot să dorm”, aud mereu
Și aerul din jur oftează,
Mireasă gata pentru nuntă,
Ascult îndemnul, iar și iar:
„Hai, scrie-mă!” Porunca sfântă
Îmi umple sufletul de har...
17 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
