Să-l priveghem pe Iancu, acum, în clipe grele,
Cât timp a fost în viață ne-am lepădat de el,
Cum rătăcea pribeagul prin ploaie, pe sub stele
Și liniștea din fluier n-o regăsea defel...
Pe rugul deznădejdii din Dor a ars de viu
Se-aude-n turnul vremii un clopot trist cum bate,
De limbă cine-l trage nici nu mai vreau să știu,
Să-l priveghem pe Iancu, atât cât se mai poate!
Să-l priveghem pe Iancu, îmbătrânit devreme,
Priviți-i sfânta jale cum arde-n ochii lui!
La cină astăzi, Doamne, cine să îl mai cheme?
De-atâta dezbinare nici loc la masă nu-i...
Joi, 11 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu