Din adevărul vremii cel mai crud
Parcă aud cireșul meu de-Acasă,
Când trecea Iancu pe Vâlcea spre-Abrud:
Taie-mă și fă-mă tun, nu-mi pasă!
Dușmanii Țării, toți, să ia aminte,
Aici vom fi în veci, aici am fost
Și azi același freamăt de cuvinte
Își caută prin ramuri adăpost...
........................................................
Neliniștea sporește la fruntarii,
Sub toamnă încă nu mă încovoi,
Fă-mă tun să alungăm tâlharii
Ce mișună ca iudele-ntre noi...
Duminică, 28 Septembrie 2025
***
Azi-noapte-n vis mi-am amintit
de tine,
Eram Acasă prunc, la umbra ta,
Cireșul meu, cu ramuri tot mai
line,
Nici după Viață nu te pot
uita!
Pe Dealul meu sfințit de
Nicorești
Tu niciodată nu ai fost ursuz,
Acolo am crescut și ce povești
Îmi susură și astăzi în auz!
Cireșul alduit de Dumnezeu!
Și-acum când scriu departe îl
aud
Cum povestea de tine tatăl meu
Și Iancu trece tânăr
înspre-Abrud...
Genunchii mei prea scrijeliți
te iartă,
Aproape lângă cer, ca un
plăieș,
Iar mama grijulie mă tot
ceartă,
Coboară-te, Copchile, din
cireș!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu