Îmbătrânim, frumoasă doamnă
Și dacă, să nu-ți pară rău,
Septembrie, miroase-a toamnă,
Ce nuferi ard prin părul tău!
Pe drumul dintre Rai și iad
Poemul meu să nu te doară,
În ochii, ochii tăi de jad
Și-n inimă, e încă vară...
Ca valul risipit pe stâncă,
Cum Aerul purtat de vânt,
Iubim, ce tainică poruncă
Învlăstărită din cuvânt!
Te scriu, porunca mă îndeamnă
Și-ndemnul îl aud mereu,
Îmbătrânim, frumoasă Doamnă,
Dar niciodată-n versul meu...
9 Septembrie 2025
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu