Dictate...

 

Vrei adevărul, ți se dă cu flit,

Mi-aduc aminte, câtă nedreptate

Și hărțile de-atunci mă dor cumplit,

Plină-i, Doamne, lumea de Dictate!

 

E mâhnit și soarele pe creste,

Lumina curge-n hohote șuvoi,

Diktate, dictatori, totuna-mi este,

Pe nume nu le spun, le știți și voi.

.......................................................

Le-am trăit atunci, cu tot oftatul

Și-acum când scriu aud acel mișel:

„Scrie ce spun eu!” Nu uit dictatul

Și  nici pe milițianul plin de zel...

Duminică, 30 August 2026

 

N-am suferit de când mă știu dictatul

Și nici un dictator nu mi-a fost drag,

Parcă le-aud gorunilor oftatul

Din Munții mei înlăcrimați în prag.

 

Pe cei ce-au rupt atunci bucăți din hartă,

Din harta Țării mele sângerând,

Niciun plecat la ceruri nu îi iartă,

Îi judecă de-o vreme rând pe rând!

 

Și-acelora ce mai visează încă

Din trupul pământesc să rupă iar,

Același vers îmi dă mereu poruncă

Să le spun că totul e-n zadar!

 

Eu știu că nu au vreme să m-asculte,

Și născocesc în mintea lor idei-

Țara aceasta, cu dureri prea multe

A fost și-o să rămână-n locul ei!

 

Parcă le-aud gorunilor oftatul

Din Munții care încă mă mai dor,

N-am suferit de când mă știu Dictatul,

Nici Dumnezeu din cer nu-i dictator!

 

Nicolae Nicoară-Horia