„Adevărul aur? După aur aleargă
toți,
de adevăr fug toți.”
Mihai Eminescu
M-am rugat pentru tine să rămâi Acasă,
Așa năcăjită și prădată cum ești!
Nu-ți vinde, române, pâinea de pe masă,
Din poartă-n poartă iar vrei să cerșești?
Am fost lângă tine, Roșie Montană,
„Plecații” cu sila și astăzi te plâng,
Aerul, deasupra, e plin de dojană,
Ca pe-o mireasă în brațe aș vrea să te strâng...
Coboară sufletul prin galeriile reci,
Câte taine ascunse, acolo sub stânci!
Alburnus Maior, să nu mai pleci:
Adevăr și Aur, de-acum și de-atunci...
E ștearsă „Cetatea,” să nu se mai vadă
Nicio urmă de pe obrazul tău sfânt,
Nu lăsa, Doamne, să ni se piardă
Strămoșii din Lacrimă, care mai sunt!
Blestemat fie Aurul, cel dus departe,
Cu toate „vâlvele” Munților mei,
Frate-Române, de-aici, de departe,
Nu-ți vinde Țara pentru doi lei!
Miercuri, 18 Noiembrie 2026
Nicolae Nicoară-Horia



Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu