Luni, 7 Decembrie 2020
Se fac alianțe-bune cu rele,
Politica-iarăși îmi vine să-i spun...
Dar nu le rostesc, sunt cuvinte prea grele,
Am votat și totuși la ce bun?
Mă mustră gândul, mâna mă doare
Și așa o să mă doară mereu,
Se fac alianțe-ce jocuri murdare
Împotriva voinței votului meu!
Se fac alianțe, și ce-i dacă?
Vreau liniștea Țării stindard să le fie,
Se fac alianțe, dușmanii se-mpacă?
Această speranță, încă, e vie!
Nicolae Nicoară-Horia
Duminică, 6 Decembrie 2020
Se face ziuă, cât de-ncet se face!
Curg zorile ca mierea din cuvânt,
De mi se umple sufletul de pace,
Din Pacea sfântă dintru care sunt!
Se face ziuă, Doamne, ce minune
Fără de care n-aș vedea să scriu
Această nesfârșită Rugăciune:
Îți mulțumesc, Părinte, că sunt viu!
Azi-noapte mi-a venit acasă Moșul,
Așa Copil cum sunt, știam că vine,
Se face ziuă, a cântat cocoșul,
Se leapădă-ntunericul din mine...
Nicolae Nicoară-Horia
Duminică, 6 Decembrie 2020
-Restituiri-
Moș Nicolae cred în tine
Și-n darurile ce-mi aduci,
Bătrân cum sunt nu mi-e rușine,
Te-aștept și eu ca ceilalți prunci...
De numele ce-l port prin viață
Cu Dragoste mă simt legat,
Când m-am trezit de dimineață
Înspre papuci am alergat
Și-am lăcrimat de bucurie
Și-acum, alături de nepoți,
Mi-ai pus câte ceva și mie,
O, sfânt și milostiv, mai poți?
Cu inima din piept curată,
Chiar dacă suntem răi și mulți
În lumea tot mai tulburată,
Îți mulțumim că nu ne uiți!
Nicolae Nicoară-Horia
SFÂNTUL IERARH NICOLAE
S-a născut în localitatea Patara din Asia Mică, în a doua jumătate a secolului al III lea.
Participă în calitate de episcop la primul sinod ecumenic ținut la Niceea în anul 325.
Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform căreia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale.
La acest Sinod este recunoscut drept un mare apărător al ortodoxiei. Atât de puternic a argumentat Nicolae și atât de încăpățânat a fost Arie, încât, îngrijorat de ruptura care se putea face în Biserică, viitorul sfânt i-a dat ereticului o palmă în cadrul Sinodului.
De la palma Sfântului Nicolae a rămas obiceiul ca, în 5 decembrie, celor neascultători să li se dea o joardă în semn de avertisment.
A dăruit mult săracilor, a liniștit pe întristați, a vindecat cu putere de la Dumnezeu pe bolnavi, arătând lumii slava Tatălui ceresc.
Moare în anul 340, iar din anul 1087, moaștele sale se păstrează la Bari, în sudul Italiei.
Nicolae este unul dintre numele personale cele mai îndrăgite și mai răspândite.
El este format din cuvintele grecești: nike - victorie, biruință și laos- popor, și are înțelesul de "om ce face parte dintr-un popor victorios".
Sărbătoarea lui are și numele de Sân Nicoară, o posibilă derivație din "Sanctus Nicolaus".
Peste 800.000 de români își sărbătoresc onomastica de Sfântul Nicolae.
Din totalul persoanelor care poartă aceste nume, aproape 538.500 sunt bărbați (Nicolae, Niculai, Nicușor, Niculae, Nicu, Nicula, Nicoară), iar aproximativ 280.000 sunt femei (Nicoleta, Niculina, Neculița, Nicolina, Nicola)".
LA MULȚI ANI! tuturor purtătorilor de nume!
Sursa: Creștin Ortodox/ Viețile Sfinților
P.S.
Se spune că o familie săracă avea trei fete. Şi, atunci când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă "uşoară" ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau.
Sfântul Nicolae a avut însă un alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani.
Sâmbătă, 5 Decembrie 2020
De multe rele singur ești de vină,
Îți place să înduri, poporul meu,
Tot așteptând pe Dumnezeu să vină,
„Să te izbăvească de cel rău!”
Cu ochi apatici și cuprins de teamă
La orice adiere te-ncovoi,
N-auzi din ceruri Glasul cum te cheamă:
Ridică-te, Române, din noroi!
Degrabă în lumină spală-ți fața
Și nu te mai lăsa în voia sorții,
Nu aștepta să vină dimineața
Să te găsească-n așternutul morții!
Nicolae Nicoară-Horia
Câtă lumină vei avea pe masă,
Niciunde nu-i în Viaţă mai frumos
Ca Cerul tău înveşnicit de-Acasă...
Acolo, unde ţi-a fost dat dintâi,
Însemnul lui, cel creştinesc, pe tâmple,
Acolo te întorci ca să rămâi
Când va fi Tăcerea să se-ntâmple...
Culoarea lui nu are-asemănare
Şi toată Rugăciunea ta o-ncape,
Cerul de-Acasă e o Sărbătoare
Ce o porţi, Copilule, pe pleoape...
De sunt furtuni, sau fulgere vreodată,
Nu-ţi fie teamă de mânia lor,
Acolo, în Acasa ta, pe vatră,
O Mamă scoate pâinea din cuptor...
Cât vei umbla prin Viaţă măsurat
Cu amăgirea ei ce te apasă,
Nu-i nicăieri în lume mai curat
Ca Cerul tău, cel vindecat, de-Acasă...
A căzut zăpada...
A căzut zăpada peste casa mea,
Troienindu-mi pașii, gândurile, anii,
Albul ei m-apasă ca o cergă grea,
Precum pe altare sfintele litanii
A căzut zăpada, ce cădere înaltă!
Mi-a fost dor de fulgii vălurind sub cer,
Sufletul din mine ca un prunc tresaltă,
Veșnic lui nu-i pasă că afară-i ger!
A căzut zăpada pentru-ntâia oară
Și cu ea deodată sus pe Dealuri lin
Murmură Colindul, îngeri parcă zboară:
În curând se naște Fiul Cel Divin!
Doamne, ce cuvinte! Cât de luminoase!
A căzut zăpada peste-Acasa mea,
Nimeni nu-i acolo, storurile-s trase,
Dincolo lumina stă-n genunchi și ea...
Nicolae Nicoară-Horia
Joi, 3 Decembrie 2020
Trezește-te, Române, spune că vrei!
Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă,
Vai! Unde e Dacia strămoșilor mei
Să pună barbarii, dușmanii pe fugă?
Când Patria e singura noastră avere!
Duhul tău lenevește prea mult,
Veciile toate și Clipa te cere,
Unde-i din tine temutul tumult?
Inima ta nu mai arde sub ii,
Nici iarba parcă nu mai știe ce-i fânul
Prin Satele noastre tot mai pustii,
În Grădina aceasta, tu ești stăpânul!
Prea plin e sufletul tău de „binețe”,
Aici te-a lăsat la-nceput Dumnezău,
Ascultă-i poruncile și fă să le-nvețe
Și străinul ce te gândește de rău!
Ți-a pus în pâine și-n vin somnifere,
Trezește-te, destul i-ai fost slugă,
Ce poate somnul de veci să-ți ofere?
Stă Țara-n genunchi, dar nu pentru rugă...
Nicolae Nicoară-Horia
1 Decembrie 2020
„Iubiți-vă Țara și Neamul, că dacă nu vă bate Dumnezău!”
Avram Iancu
-Restituiri-
Prieteni, vă îndemn cu-atâta jale,
Câtă ură-i încă pe pământ,
Învățați respectul de la animale
Pentru tot ce-i nobil și ce-i sfânt!
Nu mai hăituți această Țară,
Lăsați să doarmă-n pacea lor strămoșii
Când au cântat de mult a treia oară
Pe vârfurile Munților cocoșii!
Vă lepădați de ea? O, să nu fie!
Oriunde-n lume sunteți, nu uitați
Cât inima din piept vă bate vie,
Grădina Maicii Lui e în Carpați!
Vă spun acum, cu inima curată,
Prieteni de oriunde sau dușmani,
Din Patria aceasta minunată,
Un creștinesc și sincer, La mulți ani!
Unirea...
Eu știu că unirea nu-i la toți pe plac,
Ea e precum via prinsă pe arac,
Unul vrea înainte, altul înapoi,
Dezbinat e sensul drumului din noi!
Ce iubesc în viață, lui nu îi convine,
Pe aceste plaiuri, pururea divine,
Sub același soare ne aram cu dorul,
Cel din începuturi, sufletul și-ogorul
Și-n același cântec amândoi eram
Semănând sămânța dragostei de neam!
În Munți, pretutindeni, peste văi și lunci
Nu aveam nevoie de-avocat pe-atunci.
Dezbinarea noastră parcă-i un blestem,
Frați români, de sânge și de grai, vă chem,
Răutatea lumii s-o lăsați deoparte,
Vă treziți din somnul care vă desparte!
Țara Românească, totdeauna dragă,
Dumnezeu ne-a dat-o pe pământ întreagă,
Despărțirea noastră nici Lui nu îi place,
Ne-a lăsat poruncă să trăim în pace!
Râul să ne-adune-n malurile sale
Precum se adună vinul în pocale,
Între-aceste sfinte, strămoșești hotare,
Să trăiască veșnic România Mare!
Nicolae Nicoară-Horia
