miercuri, decembrie 20, 2017

Nu mai am loc...


20 Decembrie 2017

L-am auzit pe unul ajuns la fine,
Putred de toate și de bogat:
Nu mai am, Doamne, loc nici de mine
De câte în viață mi-am adunat!

Mă uit la ele cu silă, cu jale,
Ce pricini de ură vor fi între frați?
N-am ascultat de cuvintele Tale:
Comori pe pământ să nu v-adunați!”

Ziua și noaptea fără-ncetare
Nu am știut ce-i odihna deloc,
Ce-i sfânta duminică, ce-i sărbătoare,
De mine, Doamne, nu mai am loc!

N-am avut vreme de liturghie,
Ce-i rugăciunea, cum să mă-nchin?
Și omul acesta, ce stă în chirie,
Astăzi îmi pare atât de străin!

N-am loc pentru prânz, n-am loc pentru cină!
De câte ori se uita la mine flămând,
Din ființa mea toată, plină de vină,
Parcă-l aud și pe Lazăr gemând...

E tristă lumina în brușul de humă!
Lumina de-afară, tot mai săracă,
Nu mai am loc! Ce durere postumă!
Durerea aceasta n-o să mai treacă;

Se-ntunecă cerul, de-acum e târziu,
Aștept asfințitul de-aici să mă cheme
Și sufletul plânge în mine pustiu,
De el niciodată n-am avut vreme...

Nicolae Nicoară-Horia



Niciun comentariu: