Poem de post...

Miercuri, 20 Decembrie 2017

E frig, e noapte, caut adăpost,

Primește-mă în gândul tău fierbinte,

Acest poem e un poem de post,

Voi sta acolo până-n zori cuminte

Și pe genunchii tăi înfiorați

Colindul să mă picure din slavă,

Oricum și-așa noi suntem vinovați,

Dar vina noastră nu-i atât de gravă;

Greșeala, știu, e mult mai dinainte,

Iar Dumnezeu ne iartă pe-amândoi,

Ca un bun și-ndurător Părinte

Și Pacea Lui să cadă peste noi...

Doamne, cum să nu mă bucur de viață?

Cât de curând o să se nască iar

Fiul Tău cu soarele pe față

Și din Lumina lui fără hotar!

Nicolae Nicoară-Horia