Poezia n-a murit, respiră...

19 Decembrie 2017

Cu durere cineva îmi scrie,

Cu o durere venită din slavă,

„Aștept Poezia să re-nvie!”

Într-o lume tot mai bolnavă

Și oamenii parcă sunt obosiți,

Grăbindu-se mereu spre oareunde,

Dar Poezia n-a murit, să știți

Și ea, ca fiecare, se ascunde,

De-atâtea răutăți câte mai sunt,

Doar liniște și adevăr împarte,

Trimisă ne-a fost nouă pe pământ

Ca un duh vindecător de moarte!

Poezia n-a murit, respiră

Cuvinte mirosind a flori de tei,

Cu durere cineva se miră,

Tot mai puțini sunt cititorii ei!

Să nu vă faceți griji întâmplătoare

Și osteniți de drum să adăstați

Lângă fântâna ei fermecătoare,

Cu dragoste din ea să v-adăpați;

...............................................

Poezia n-a murit, știu bine,

Cum să moară aerul? E viu

Și pretutindeni este lângă mine

Acum și-ntotdeauna când o scriu...

Nicolae Nicoară-Horia