Veștile sunt tot mai proaste,
Zarea e tot mai adâncă,
Plâng pădurile pe coaste,
Cele netăiate încă...
Mă cuprinde o-ndoială,
Care stăruie-ntre noi,
Aerul e plin de boală
Și pământul de nevoi!
De trei ani de zile-ncoace,
În cuvântul care-l scriu,
Sufletul nu are pace,
Trupul e tot mai târziu!
Pe bătrâni îi mustră vina
De ce sunt, cu ce folos?
În prunci murmură lumina,
Ca pe crucea lui Hristos...
Nu știu vremurilor mersul,
Voia Ta de pe pământ,
Doamne, ține universul,
Veșnicindu-l în cuvânt!
Joi, 28 Aprilie 2022
din Săptămâna Luminată
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu