Tot mai bolnav e neamul meu de ură
Și alte neamuri, care nu le spun,
De toate-acestea, Doamne, Te îndură
De la Paști și până la Crăciun,
De la Crăciun și până la Înviere
Să ne vindeci arșița din gând,
Trimite-n lume pace, mângâiere,
Din adevărul spus: „Eu vin curând!”
Zdrobește zidul care ne desparte
Și luminează gândurile noastre,
Să nu mai fie ura cea de moarte
Stăpână sub tăriile albastre!
Dragostea Ta o pune în cuvinte,
Și fă-mă pe deplin să o-nțeleg,
Ascultă-mi Ruga, nu-i a mea, Părinte,
E Rugăciunea unui neam întreg.
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu