Nu mai am răbdare, țipă
pruncu-n pântec,
Nu mai am răbdare, geme cel
bătrân,
Nu mai au răbdare notele din
cântec,
Iarba de pe câmpuri ce visează
fân...
Nu mai am răbdare, peste tot
aud,
În tramvai, pe stradă, la
spital, în gară,
Adevărul vieții e atât de
crud,
Îmi pătrunde-n suflet ca o
Niagară.
Cel de lângă mine liniște nu
are,
Îi simt răsuflarea oarbă, ca
de gheață,
Doamne-al îndurării, dă-mi, Te
rog, răbdare,
Până mă voi duce din această
viață!
Trudim zi și noapte, trudim ca
ocnașii,
Cine din poveste vrea să ne
alunge?
Graba ne pândește sufletul și
pașii,
Vremea și ea parcă nu ne mai
ajunge...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu