Știu că ești și tu părinte...

 

-Scrisoare lui Moș Nicolae-

 

Vremea parcă stă pe gânduri,

Nu-i ninsoare și nici ploaie,

Hai să scriu câteva rânduri

Pentru Moșul Nicolae!

 

M-am visat cu el azi-noapte

C-a trecut pe strada mea

Și în jur se-auzeau șoapte,

„Aici e-o fetiță...rea!”

 

S-a uitat pe geam la mine

Și-a rostit solemn: și ce-i!

Vine Moșul, vine, vine,

Nu sunt toți copiii mei?

 

Sărutându-mă pe frunte

Mi-a șters mama visul meu,

Moș cu pletele cărunte,

Să te-aducă Dumnezeu...

 

Eu te-aștept, precum se cade,

Mergi întâi la cei săraci,

Moșule prea cumsecade.

Vino după ce-i împaci!

 

Mi-am pus, Bunule, cuminte,

Cizmulițele în prag,

Știu că ești și tu părinte,

Un Părinte-atât de drag!

 

De ce e Moșul tot bătrân...

 

Bu-nicule, aș vrea să-ți pun

O întrebare-adevărată:

De ce e Moșul tot bătrân,

El n-a fost tânăr niciodată?

 

Și dacă e bătrân nu-i grav,

De peste mări și țări când vine

Ca orice om, nu e bolnav

Să nu ajungă și la mine?

 

Nici oboseala nu-l cuprinde

Nu spune nimănui:„mi-e greu,”

Cine îi pune de merinde

Și-l are-n paza Lui mereu?

 

De fiecare dată el

Îmi lasă bucurii în prag

Și nu vrea să îl văd defel,

Dar știe totuși că mi-e drag!

 

Azi întrebarea-mi stă sub pleoape,

Răspunsul ei îl tot amân

Cât încă vremea mă încape:

„De ce e Moșul tot bătrân?”

 

Nicolae Nicoară-Horia