Fiecare Munte are
Frumusețea lui deplină,
Din ea soarele răsare
Dimineața când se-nchină
Și revarsă peste lume
Și lumină și căldură,
Orice Munte are-un nume,
El pe toate le îndură,
Ploaia, arșița, nămeții,
Dorul tainic și silhui,
Să nu uite toți drumeții,
Astăzi este Ziua lui!
Ei de-a pururea mă-nchin,
Fără Munte orice zare,
Orice cântec și zbor lin,
Se întunecă și doare;
Munții mei de-acasă dor,
Munții mei prădați sub ceață,
Sus pe Muntele Tabor,
S-a schimbat Iisus la față,
Tot pe Munte dintre nori
El se roagă, ca un dac,
Tatălui de-atâtea ori:
„Iartă-i că nu știu ce fac!”
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu