Duminică, ce liniște turbată
Umblă prin pădurea mea de
fagi!
Se duce anul și cu el deodată
Mi-au plecat din viață
prieteni dragi,
Au plecat și au lăsat în urmă
Cuvintele pe care-aici le scriu,
Durerea, ca rugina în fier
scurmă,
Îmi cer iertare dacă eu sunt
viu!
Stă sufletul pe toți să vă
petreacă
Până își ia spre veșnicie
zborul,
Întotdeauna după cel ce pleacă
Rămâne cineva să-i poate Dorul.
„Rămânerea” nu știu câtă mai
este,
Numai Dumnezeu din cer, Cel
Sfânt,
Aștept să vină Anul Nou pe
creste,
Să-mi lumineze Clipa-n care
sunt...
Duminică, 31 Decembrie 2023
Din volumul în curs-Poeme
neterminate...
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu