1824-2024
Iancule Avram, fecior de Moți,
Sufletul meu se roagă pentru
tine,
Să te mai naști odată nu mai
poți,
Îngerul știe Nașterea când
vine...
Dar e nevoie, ce nevoie
sfântă!
Dumnezeu mi-ascultă Ruga
dreaptă,
Cu „furtuna” să te iei la
trântă
De când la Vidra leagănul
te-așteaptă!
Noi până când să mai avem
răbdare
Să te-așteptăm din lacrimă
cuminți?
Maria, maica ta, nici ea nu
are
Odihnă-n cer, acolo printre
sfinți.
Ce risipiți suntem! Cine
ne-adună?
Destul prin Viață ne târâm pe
brânci,
„Nu-i bună-orânduiala, nu e
bună,”
Cât Adevăr e-n vorbele
de-atunci!
Nu-i fericită Națiunea, nu,
Nici Neamul tău nu-i fericit
defel,
Nu-i fericit nici fluierul,
nici tu
Din Dorul cel de-a pururea
rebel...
În suflete ne ești atât de
viu!
Iancule Avram, fecior de Moți,
Se face în cuvânt tot mai
târziu,
Din somnul cel de moarte să ne
scoți,
Iar spre Câmpia fără de
hotare,
Să curgă iarăși Moții tăi
șuvoi,
„Iancule mare, Bravule tare,”
Dumnezeu din cer este cu noi!
Joi, 4 Ianuarie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Avram Iancu la 24 de ani, de
Barbu Iscovescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu