Iertată-mi fie din cuvânt
acuza,
Strămoșii mei de supărare
pier,
Cine mai știe astăzi despre
Cuza,
Despre Mihai cu barda-nfiptă-n
cer?
Istoria-i cuprinsă de sevraj,
Ce-nseamnă „vrem să ne unim cu
Țara”,
Cine mai știe astăzi despre
Blaj
Cu sufletul din el arzând ca
para?
Dintre cuvinte tot mai ne-nțelese,
În viața asta care oricum trece
Ne macină tot alte interese...
Vai, Țara mea, îți plâng aici
de milă,
Acest poem e ca o Detunată,
Din Somnul îmbătat cu clorofilă,
Trezește-te, unește-te odată!
24 Ianuarie 2024
Hagen, Renania de Nord-Westfalia
Cântec pentru Unire...
Motto:
„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inima română,
Niciodată nu mai fie
De acum până-n vecie
Hora strâmbă a mâniei
Pe pământul României!”
Hai să ne unim, române,
În același Dor străbun,
Noi ne ducem, el rămâne
Veșnic pe acest tărâm!
Nu auzi duios pe hartă
Glasul inimii cum plânge?
Nimeni să nu mai despartă
Frații de același sânge,
Nimenea să nu mai pună
Dezbinare între ei
Cât o fi pe ceruri lună,
Pe pământ miros de tei!
Hai, să ne-adunăm cu toții
Într-o singură cunună
Și de-o fi și-n fața morții
Să rămânem împreună
Precum duhul din bucate,
De el foamea nu se-atinge,
Unde e Unire-n toate,
Nici dușmanul nu te învinge!
Prea ne dușmănim sub soare,
Norul ne apasă greu,
Hai să-ntindem Hora mare
De-aici pân' la Dumnezeu!
Hai să ne unim, române,
În același Unic Dor,
Noi ne ducem, el rămâne
Veșnic și biruitor!
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu