Azi, de ziua ta...

 

 

Azi, de Ziua ta cea sfântă,

Știu, ar trebui să tac,

Să ascult cum îți descântă

Ursitoarele din veac,

 

Însă inima nu poate,

Alduitul nostru Domn,

Buga de la Putna bate,

Ștefan s-a trezit din somn,

 

Geniul cel pustiu din Munți,

Strânge lancea-n pumni, no hai!

Îngerii prin cer desculți

Cântă-n slava lor: Mihai!

 

Azi, de Ziua ta întreagă

Sufletul mi-e plin de Dor,

Doamne, ce-Adevăr ne leagă!

Tu, învață-mă să mor,

 

Sus, în Țara mea Moțească,

Unde Bunul Dumnezeu

I-a fost dat ca să se nască

Din Cuvânt, cuvântul meu!

Luni, 15 Ianuarie 2024

Hagen, Nordrhein-Westfalen

 

Eminescu, rugăciune…

 

Când eram copil Acasă, tot pândeam pe la ferești,

Sub Gerar, acolo-n Munții plini de aur și povești,

Să-mi vestească dinspre ziuă, Eminescu, Steaua ta,

Iar o Mamă grijulie dintre gânduri mă certa,

 

Aici, pe pământul nostru, câte iartă, câte-ndură!

Și acum mă duce Gândul mintenaș pe Curătură,

Tot același prunc, flămândul, stă pitit după perdele

Căutându-ți neperechea să răsară dintre stele!

 

Versurile tale care astăzi ne sunt...interzise,

Le citea, păstorul vajnic, de mioare și de vise,

Știu că raza lăcrimează, cea de dincolo de nori,

Cum aș vrea din veșnicie pe pământ să te cobori

 

Din porunca ta cea dreaptă „cu de-a sila să-i aduni...”

Aud cum suspină parcă Geniul pustiu sub goruni,

Tu oricât or vrea dușmanii în uitare nu apui:

Binecuvântează-mi neamul, Doamne, azi de Ziua lui!

 

EMINESCU! Rugăciune ce de mult îi cunosc rostu',

Ce-o rostesc întotdeauna seara după Tatăl nostru,

Când m-apucă Dor de tine, ca de Horea din Albac,

Cum aș vrea să îți văd chipul în cristelnița din veac!

 

Nicolae Nicoară-Horia

Grafică de Mihai Cătrună