Nu poate gândul să
mă-ncapă,
Nici nu am loc
de-atâta ger,
Se-aude piatra cum
se crapă
Și stelele se-aud
în cer...
E miezul iernii,
bat-o vina,
Deasupra luna-i ca
un gâde,
În pomi
a-nmărmurit lumina,
Iar grâul sub
zăpadă...râde!
Aceste versuri...provizorii
Le scriu cu inima
codată
Și-aștept să se
reverse zorii,
Ei nu îngheață
niciodată...
Gândind la tine,
Floare-albastră,
Tu taci acum,
nimic nu-mi spui,
Și gerul mușcă din
fereastră
Ca o leoaică lângă
pui...
Nicolae
Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu