Toate femeile sunt frumoase,
Fericirea e acelora care știu,
Gândul meu murise și înviase,
Privindu-te mă rugai să te
scriu.
Nu mai aveam cuvinte în grai,
Gândul acela cum să-l ogoi?
Eram parcă Adamul din rai
Cu șarpele-ispită-ntre noi...
Mărul mușcat izvorâse lumină
Și-n suflet un fel de dojană,
Femeie frumoasă, cu ce sunt de
vină?
Și îngerul suspina din icoană.
......................................................
Toate femeile sunt frumoase,
Poemul acesta nu are leac,
Cuvântul meu murise și înviase,
Privindu-te mă rugai să nu tac...
Duminică, 28 Ianuarie 2024
Hagen, Renania de Nord-Westfalia
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu