Stă singură băncuța de la
stradă,
Îi trec prin față amintiri
ciudate
Și nucile încep de-acum să
cadă
În liniște și în
singurătate...
Bătrânii au plecat din Sat pe
rând
Și nu mai are cine să îi
cheme,
Cei rămași cu tinerețea-n gând
Tot caută odihnă-n altă vreme
Și-aleargă, precum vântul
încotrova,
În tot ce fac n-au tihnă și
nici țel
Din Ardeal și până în Moldova,
Din Contanța, până la...
Jebel...
Băncuță de la stradă, pe sub
stele
Tristețea ta mă doare și
mă-nvinge!
Poveștile se sting durut și
ele
Și Satul meu din Lacrimă se
stinge...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu