Frunză verde-ai fost odată
În dulci legănări de vânt,
Astăzi rece și uscată
Stai culcată pe pământ...
Ramul te-a durut, știu bine,
În căderea ta buiastră,
Toamnă-tu de lângă mine,
Unde-i tinerețea noastră?
Nu e trist copacul, știe,
Vine alta-n primăvară,
Gândul meu care te scrie,
Niciodată nu te doară...
Frunză, frunză foșnitoare
Ce te-așterni în drumul meu,
Eu pe-aici mai fost-am oare?
Știe bunul Dumnezeu...
24
Septembrie 2024
Nicolae Nicoară-Horia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu