Mă simt legat de ei pentru
vecie,
Precum sunt zalele de lanţul
lor!
Dacă o fi s-adorm în Poezie
Tot înspre Munţi îmi voi
trimite-un Dor
Ce l-a avut şi el
atunci-Nebunul!
Cel mai înţelept de pe pământ!
Mă doare ne-odihna-i sub
Gorunul
A cărui ramuri astăzi nu mai
sunt...
Mă simt legat de ei şi ei de
mine,
Cum gemenii de pieptul Maicii
lor,
Senini de sunt şi mie-mi este
bine,
De plâng Acolo, pleoapele mă
dor!
Şi iarăşi vin să spun, nu-i
întâmplare
Că versul meu miroase a
răşină,
Mi-au dat un nume, dureros de
mare,
Un nume de-Adevăr şi de
Lumină!
Nu-i laudă, e mântuire poate
Fiorul care-l port prin trup
mereu-
Mă simt legat de ei până la
moarte,
Mă simt legat până la
Dumnezeu!
El Este, va fi Singurul în
stare
Să mă dezlege de Blestemul lor,
Cum nu e altul mai sublim sub
soare-
Mă simt legat, ca Umbra Lui,
de nor...
Nicolae Nicoară-Horia
Sohodol-Leagănul Copilăriei
mele
Din Albumul ACASĂ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu