A venit toamna...

 

 

A venit toamna, ce cuvinte frumoase!

Răsună tulnicul, departe, în Munți,

Eatâta lumină peste pomi, peste case,

A venit toamna cu pașii desculți...

 

Închide ochii, să te cuminece gândul,

Gândul meu tânăr, cu mireasmă de mir,

Spre prispa Brutarului se-ndreaptă flămândul

Cu Ultimul Dor tăinuit sub chimir...

 

Nu credea nici el vreodată să-nvețe

Cum să adoarmă în Somnul cel greu,

A venit Toamna, adio tristețe,

De Ea să se bucure sufletul meu!

Duminică, 1 Septembrie 2024

                     * *  *

Inima mea dintre gânduri tresaltă,

Aceeași inimă din piept de haiduc,

Mă cuprinde o liniște sfântă, înaltă

Și curge prin mine ca un izbuc.

 

A venit toamna, Doamne ajută-mi,

Cuvântul acesta să mă nască din nou!

El nu cunoaște pustiul, nici vămi,

Se duce mereu din ecou în ecou...

........................................................

A venit toamna, pe Dealul meu drag

Plugul din cer tot scurmă-n țărână,

Acolo m-așteaptă Copilul în prag,

Pruncul acela ce tot mă îngână...

 

Cămările Dragostei dacă sunt pline,

Nu poate Dorul flămând să se culce,

Nu ți-am spus că Septembrie vine,

Nu ți-am spus că August se duce?

 

Să trecem Dealul, ia-mă de mână,

Până nu cade bruma pe grui,

Te uiți în Poem, precum luna-n fântână,

Ce vezi acolo nu vrei să-mi spui?

 

Nicolae Nicoară-Horia