„Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă!”
Nichita Stănescu
Nu te-am urât niciodată,
toamnă,
Cu toate brumele tristeților
tale,
Pașii spre-Acasă ce tineri
mă-ndeamnă!
Frunzele cad risipite pe
cale...
Frunzele-acestea sunt cele
de-atunci
Pe care le știu și acum pe de
rost,
Cu ele jucându-mă când eram
prunci
Le făceam bucuriilor mele-adăpost.
Durerile Mamei, ce sfinte
dureri
Din nașterea mea de pe Deal întâmplată!
Din tine părinții plecându-mi
la cer,
Toamnă, nu te-am urât
niciodată!
Nicolae Nicoară-Horia
Crângul Copilăriei mele
Pictura: Ioan Nicoară
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu