Alburnus Maior...

„Adevărul aur? După aur aleargă toți, de adevăr fug toți.”

Mihai Eminescu

 

Alburnus Maior, Roșie Montană,

Aur și durere fără leac,

Numele tău acum e o dojană

Pe sufletul acestui neam sărac!

 

În Munții noștri, cei mai din Apus,

Tu ne-ai fost de-a pururi mărturie,

Aici în tine Dumnezeu a pus

De la început atâta veșnicie!

 

Stau în lumină tablele cerate

Și urmele din fiecare pas,

Din glorioasa, falnica Cetate,

Doar amintirile ne-au mai rămas...

 

Parcă îl văd pe Decebalus rege

Cu dacii răzvrătiți în jurul lui,

Să înțeleagă cei fără de lege

Și să își pună poftele în cui,

 

Destul e aurul la Roma dus,

Acolo și prin alte părți ciudate,

Noi mai avem aici cuvânt de spus

Și gândurile nu ne sunt prădate!

 

Alburnus Maior, Roșie Montană,

De tine ne legăm cu jurământ,

Cât vom trăi în Țara transilvană

Să ne rămâi și leagăn și mormânt!

 

Aurul unește, dar el și dezbină...

 

Aurul unește, dar el și dezbină,

A intrat o vâlvă între Moții mei,

Chiar acum cuvântă colo sus pe bină

Și-i atâta ură în cuvântul ei!

 

Unii vreau cianură, alții mediul viu,

Mă întreb ca unul ce le-a fost ortac:

Cine-s vânzătorii? Pe vânduți îi știu,

Dar cobor în mină obosit și tac

Și la gura minei, cum făceam 'nainte,

Spun un Tatăl nostru, până ies afară,

Din adâncul firii eu Te rog fierbinte

Pune rânduială între Moți și-n Țară!

 

Potolește duhul vremii tulburat

Și adu-ne pacea-n care-am fost odată,

Vederează hoții care ne-au furat

Și le dă pedeapsa binemeritată!

 

Scoate adevărul, Doamne, la lumină

Și minciuna pune-o în celula ei,

Aurul unește, dar el și dezbină,

A intrat iar vâlva între Moții mei...

 

Nicolae Nicoară-Horia

 

Tabla Cerată XVIII (nr. inv. 54186 ) din colecția Muzeului Național de Istorie a României este cea mai veche dintre Tăblițele Cerate de la Alburnus Maior. Este vorba despre un contract de muncă, încheiat la data de 6 Februarie 131 p. Chr. din care s-a mai păstrat doar una dintre părțile tripticului confecționat din lemn de brad (partea 1 sau 3, având în vedere că doar una dintre fețe este acoperită cu ceară și are chenarul de protecție). Textul, păstrat de asemenea lacunar, este scris în latină, cu caractere cursive, dimensiunile tăbliței fiind de 145 X 70 mm. Piesa a fost descoperită în anul 1854, în galeria Ohaba – Sf. Simion, din masivul Cârnic.

Textul latin:

[Po]ntiano [et] Rufino co(n)s(ulibus) VIII idus Februarias Valerius Firmus /s[cripsi rogatus ab] Verzone Beusantis quod (?) di[- -]s nu[- -] /[- - - - - ]Beusantis iure [ - - - ]agro gra[ - - ] quod [ - - - - ] /[ - - ] suos feren[ - - - - ]retio Dasius Verzonis [ - - ]in[ - ]os c / [ - - - - - - - ]r[ - - - - - - ]i[ - - -]id[ - - - ]r[ - - - - - ] / ex viro gra[ - - - - - - ]ide[ - - - - - - - ]* viginti [ - ]q[ - - ] / gro gra[ - - - - - - - - - - - - - ] Beusantis [ - - - - ]f[ - - - ] / fere[ - - - - - - - - - - - - Al]burno Maiori [ - - - - - - - - ]