Scriu Dragoste, cu gândul la tine...

 

 

Fără Iubire n-am putea petrece,

Nu-i om fiorul sfânt să nu-l străbată

Și piatra simte valul care trece,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

„Beția” asta nu-i din tescovină,

Ci vine-ntotdeauna din văzduh

Și toate supărările-ți alină,

Ea e numai flacără și duh...

 

Tânăr mereu, frumosul Dragobete,

„Bată-te norocul să te bată!”

Bine-ai venit, cel fără de secrete,

Nu-i așa că Dragostea te-mbată?

 

Mă ceartă dumnezeiește Părintele,

Vin și se-așează în suflet cuvintele,

„Cearta” aceasta îmi face mult bine,

Scriu Dragoste, cu gândul la tine,

 

Cum scrie albina nectarul din floare,

Scriu întotdeauna după dictare!

Lumina dă năvală ca seva sub pleoape

Când primăvara din noi e pe-aproape...

 

Când orice dragoste nu e târzie,

„Iubiți-vă!” Poruna aceasta e vie,

Niciodată în viață nu este grea,

Ferice de cel ce ascultă de ea!

 

Dătătoare de liniște, dătătoare de pace,

Scriu, Dragoste și nu au ce-mi face

Sub cerul acesta „împietrit și sur”

Acei care seamănă vrajbă-mprejur...

Luni, 24 Februarie 2025

 

Nu-mbătrânește Dragostea...

 

Precum e matca într-un stup de-albine,

De-a pururi slujitoare și stăpână,

Nu-mbătrânește Dragostea, știu bine,

Nici Poezia mea nu e bătrână,

 

Precum scânteia dintre-amnar și iască,

Duhul viu, mistuitor și sfânt,

Omul ce nu știe să iubească

Zadarnic pribegește pe pământ!

 

Dragostea e-un legământ divin,

Ce inspirat e Aerul când vine!

Numai rostindu-i numele deplin

Și se-nfioară sufletul din mine...

 

Nu-mbătrânește Dragostea, cărunți

La tâmple, dar în gânduri niciodată,

De din Vale până sus în Munți,

Chipul ei ce tânăr mi se-arată!

 

 

Nicolae Nicoară-Horia